Antrenament nu prea am avut - in perioada de lockdown am alergat cat de cat dar numai distante scurte, 10-15 km, cu o singura exceptie, un maraton alergat easy in Faget, iar dupa lockdown am mai alergat o singura data pe asfalt 25 de km. Deci volumul era bun, dar lipsea cu desavarsire. Am mai avut eu ceva iesiri la munte, ceva escalada, o tura cu bitza pana la Brasov, in consecinta nimic serios, astfel incat aveam toate motivele sa imi fac griji pentru cursa care urma. Problema mea principala nu era distanta, ca un sutean si un 6000 nivel am mai facut din astea (in caz ca nu stiti gluma.. https://www.youtube.com/watch?v=7f7vif5wBM8 de altfel si referinta cu apa minerala de mai sus). Problema era ca startul era pus la 12 noaptea, ceea ce pentru mine era o problema. Oricat o intorceam, nu gaseam nicio solutie in care ieseam mai bine de a nu dormi vreo 30 de ore. Eu in general sunt o persoana destul de somnoroasa, dorm foarte mult, nu aveam mai mult de 28 de ore state fara somn (chit ca aveam perioade mai mari, gen 2 zile, cu somn foarte putin, 2-3 ore in total in 50 de ore, sau si mai rau, 7-8 ore de somn in 3 zile, din astea). Asa ca m-am gandit ca n-ar strica un antrenament de nesomn in vederea cursei din Bucovina si nu numai. Mi-am propus sa stau pana atunci macar o data treaz timp de 36 de ore. Planul initial era sa fac si miscare moderata (mers) in timpul asta, dar pana la urma m-am razgandit si am decis ca pentru o prima incercare e suficient sa reusesc sa stau treaz si atat. Am ales o zi prin iunie la final sau iulie la inceput, nu mai tin minte, dar cert e ca era noaptea scurta. M-am trezit la 11 pranzul, mi-am facut lucrul de acasa, etc, a venit seara. Eu in general ma culc tarziu, dupa 12-1 noaptea, dar parca in noaptea respectiva incepuse sa ma ia somnul mai devreme din cauza stresului ca urmeaza sa nu dorm. Pentru cei care nu stiti, puteti afla pe celalalt blog ca am avut ceva neplaceri cauzate de anxietate, am reusit sa scap de ele dar in continuare nu e o idee buna sa beau cofeina, mai ales daca e concentrata - am mai facut experimente si cateva ore ma simt destul de bagat in priza, asa ca nu puteam conta pe asta ca sa nu mai simt lipsa de somn. Am descoperit totusi ca exista o sursa de cofeina pe care o tolerez, probabil doza fiind mai mica, si anume Coca Cola. Poate trebuia sa le cer baietilor niste bani de reclama :)) dar adevarul e ca m-a ajutat. Am cumparat niste Cola si am baut constant toata noaptea in timp ce ma uitam pe Youtube la experimente despre sleep deprivation. A venit dimineata intr-un final glorios, eu toata noaptea am stat cu lumina inchisa in fata laptopului pentru ca in Cluj stau cu Bianca intr-o garsoniera si ea dormea, deci a fost destul de greu. S-a trezit si Bianca sa se duca la munca, am condus-o vreo 2km pana la spital, m-am intors inapoi acasa, eram destul de obosit. Culmea, cand am ajuns acasa, dupa vreo 22 de ore de nesomn, am inceput sa ma simt mai bine. Am facut ce aveam pentru ziua respectiva, dar undeva pe la 26-27 de ore de nesomn am inceput sa ma simt din ce in ce mai obosit, am facut un dus in speranta ca ma va ajuta dar mai rau mi-a facut. A venit si Bianca de la munca, incepusera diverse senzatii nasoale, amorteli/ furnicaturi in degetele de la maini sau picioare, oboseala iti afecteaza nivelul de stres si poate cauza inclusiv astfel de senzatii, mai ales daca nu ai o activitate pe care sa te concentrezi. Chiar credeam ca nu voi rezista cele 36 de ore dar ii promisesem Biancai ca mergem pana la Decathlon, am fost pana la Decathlon cu masina, am luat ceva camere pentru bicla, ne-am intors, am ajuns acasa, si cumva dupa vreo 30-31 de ore senzatia de somn a disparut in mod foarte dubios. Restul de ore pana la 36 nu le-am mai simtit, am intrat intr-o stare de transa oarecum, am stat pe telefon ma jucam jocuri, ma simteam chiar ok, chiar daca simteam ca parca ceva nu e in regula. Dupa 36 de ore cand sa ma culc... nu mai puteam! Mi-a luat vreo 30 de minute cred ca sa adorm, am dormit vreo 12 ore dupa asta dar destul de chinuitor somnul in prima parte, am tot visat, ma tot trezeam... In fine, chestia asta poate parea o prostie, dar pentru psihicul meu a contat enorm - reusisem sa stau treaz 36 de ore! Toate site-urile de specialitate iti spun ca dupa 36 de ore de nesomn sanatatea iti este pusa la risc, iti creste tensiunea, pulsul etc, eu chiar mi-am monitorizat pulsul si dupa 36 de ore in continuare era la valori normale. Am avut grija sa iau si ceva suplimente cu vitamine si minerale, per total a fost OK, au fost momente in care am fost foarte obosit si mi se parea ca nu o sa rezist, dar daca treci peste si te concentrezi doar la cat mai ai in fata, se poate, nu e ceva imposibil.
Cam asta a fost "pregatirea" mea. Vine si ziua cursei, intre timp l-am convins si pe Godza sa participe la cursa de 80km (care a fost de 90 de fapt), a venit si el in Cluj si am plecat impreuna spre Campulung Moldovenesc. Startul se da undeva de sus, urci vreo 50 de metri cred pana acolo, am luat kiturile de concurs, apoi ne-am dus la cazare, de unde a trebuit sa urc din nou cei 50 de metri sau cati erau pana la start. Am uitat sa mentionez - am dormit pana la 1 pranzul, m-am culcat pe la 3 jumate cu o seara inaine, si pe masina am reusit sa adorm cateva minute (maxim 15-20 de minute cred), cat sa ma pacalesc psihic ca se fac 24 de ore fara somn abia la ora 18. In fine, se da startul, am luat startul in grupuri de 2 persoane datorita regulilor impuse de virus. Am fost ordonati dupa "valoare" (punctajul ITRA) astfel incat sa fie cat mai putine interactiuni intre participanti. Am plecat cu o sportiva romanca de etnie maghiara care a terminat undeva la jumatate de ora in urma mea, deci repartitia a fost destul de corecta. Prima portiune era destul de alergabila, chiar daca un pic in urcare. La un moment dat a fost interesant ca am trecut pe o partie de ski iluminata artificial asa de bine incat ne-am putut inchide frontalele. Ne adunasem vreo 3-4 persoane care alergau in acelasi ritm, m-am intalnit si cu Robert Zamisnicu, a fost amuzant ca am vorbit cu el vreo 15 minute fara sa pot vedea cine este, fiind noapte si el alergand un pic in fata mea, l-am intrebat cine e, cand mi-a zis ca e Robert m-am dus langa el si l-am luminat si mi-am dat seama ca el e, mi se parea mie vocea foarte cunoscuta dar noapte, oboseala... In fine, ajungem noi pe Rarau pe varf, pana atunci mi s-a parut cald si la tricou, desi era noapte, ma gandeam cu groaza ce va fi a doua zi. Incepem coborarea, destul de tehnica mai ales noaptea, ne ratacim mai multi vreo 200 de metri, din fericire ne prindem destul de repede ca nu era ok pe acolo. Am depasit un pic grupul si am ajuns din urma prima fata. Nu stiam cine este, am discutat dupa si mi-a spus ca e Ana Constantin, o stiam dupa nume ca reprezentase Romania la ceva campionat de trail running. Am rucat cu ea pana pe Rarau a 2-a oara, i-am admirat ambitia, fusese si ea in grupul care s-a ratacit, pierduse prima pozitie dar a tras tare si a reusit sa isi ia un pic de avans. Pe urcare era un pic obosita dar a tras de ea si a tinut pasul cu mine, am discutat un pic despre dezavantajele de a alerga pe munte in Romania - animalele salbatice (caini, ursi, etc). Daca vreodata voi pleca din tara asta ar fi singurul motiv - a devenit prea periculos sa mai mergi pe munte prin Romania, la tot pasul vezi ursi, automat multi ursi implica si multi caini agresivi la stane, etc. Nici acum nu imi dau seama ce s-a intamplat dar am ratacit traseul pe final - aparent era un drum mai scurt pana pe varf, dar noi am luat-o pe Rarau pe unde am mers si prima oara. Ajungem noi fericiti pe varf, acolo voluntarii se uita mirati la noi si ne intreaba pe unde am luat-o pentru ca am gresit drumul, a doua fata devansand-o din nou pe Ana. Marcajele au fost in general bune, dar au fost cateva portiuni in care ar fi mers sa fie mai apropiate - mi-am asumat asta, fiind prima editie era de asteptat. O sa revin mai tarziu asupra acestui aspect. Ana se enerveaza si mareste pace-ul, eu nu ma mai tin dupa ea pentru ca incepuse sa ma doara stomacul, am luat un gel la fiecare ora si combinatia cu oboseala n-a fost cea mai buna idee pentru stomacul meu. Cred ca mi-am sensibilizat stomacul de-a lungul timpului avand in vedere ca am mai tot alergat distante lungi, am facut iesiri lungi la munte cu putina mancare, in ultimul timp am suferit constant in alergarile lungi din cauza stomacului. Sau poate pur si simplu imbatranesc, acum 4-5 ani nu aveam nicio problema si chiar ma miram cand citeam ca un alergator de ultra trebuie sa aiba un stomac de fier. Si in cursa asta am avut mici probleme cu stomacul, dupa 6 ore am renuntat la geluri (deci am carat vreo 400 de grame inutil, vreo 12 geluri pe care nu le-am mai folosit) si am folosit doar glucoza si ciocolata din puncte. M-am mai ratacit un pic pe coborarea a doua, dar in general nu au mai fost probleme de orientare dupa asta. Noaptea a fost mai greu, dupa ce s-a luminat am scapat si de senzatia de oboseala continua si de gandurile de abandon. Primele ore totusi au trecut oribil de greu, din cauza oboselii.
Cam asta a fost "pregatirea" mea. Vine si ziua cursei, intre timp l-am convins si pe Godza sa participe la cursa de 80km (care a fost de 90 de fapt), a venit si el in Cluj si am plecat impreuna spre Campulung Moldovenesc. Startul se da undeva de sus, urci vreo 50 de metri cred pana acolo, am luat kiturile de concurs, apoi ne-am dus la cazare, de unde a trebuit sa urc din nou cei 50 de metri sau cati erau pana la start. Am uitat sa mentionez - am dormit pana la 1 pranzul, m-am culcat pe la 3 jumate cu o seara inaine, si pe masina am reusit sa adorm cateva minute (maxim 15-20 de minute cred), cat sa ma pacalesc psihic ca se fac 24 de ore fara somn abia la ora 18. In fine, se da startul, am luat startul in grupuri de 2 persoane datorita regulilor impuse de virus. Am fost ordonati dupa "valoare" (punctajul ITRA) astfel incat sa fie cat mai putine interactiuni intre participanti. Am plecat cu o sportiva romanca de etnie maghiara care a terminat undeva la jumatate de ora in urma mea, deci repartitia a fost destul de corecta. Prima portiune era destul de alergabila, chiar daca un pic in urcare. La un moment dat a fost interesant ca am trecut pe o partie de ski iluminata artificial asa de bine incat ne-am putut inchide frontalele. Ne adunasem vreo 3-4 persoane care alergau in acelasi ritm, m-am intalnit si cu Robert Zamisnicu, a fost amuzant ca am vorbit cu el vreo 15 minute fara sa pot vedea cine este, fiind noapte si el alergand un pic in fata mea, l-am intrebat cine e, cand mi-a zis ca e Robert m-am dus langa el si l-am luminat si mi-am dat seama ca el e, mi se parea mie vocea foarte cunoscuta dar noapte, oboseala... In fine, ajungem noi pe Rarau pe varf, pana atunci mi s-a parut cald si la tricou, desi era noapte, ma gandeam cu groaza ce va fi a doua zi. Incepem coborarea, destul de tehnica mai ales noaptea, ne ratacim mai multi vreo 200 de metri, din fericire ne prindem destul de repede ca nu era ok pe acolo. Am depasit un pic grupul si am ajuns din urma prima fata. Nu stiam cine este, am discutat dupa si mi-a spus ca e Ana Constantin, o stiam dupa nume ca reprezentase Romania la ceva campionat de trail running. Am rucat cu ea pana pe Rarau a 2-a oara, i-am admirat ambitia, fusese si ea in grupul care s-a ratacit, pierduse prima pozitie dar a tras tare si a reusit sa isi ia un pic de avans. Pe urcare era un pic obosita dar a tras de ea si a tinut pasul cu mine, am discutat un pic despre dezavantajele de a alerga pe munte in Romania - animalele salbatice (caini, ursi, etc). Daca vreodata voi pleca din tara asta ar fi singurul motiv - a devenit prea periculos sa mai mergi pe munte prin Romania, la tot pasul vezi ursi, automat multi ursi implica si multi caini agresivi la stane, etc. Nici acum nu imi dau seama ce s-a intamplat dar am ratacit traseul pe final - aparent era un drum mai scurt pana pe varf, dar noi am luat-o pe Rarau pe unde am mers si prima oara. Ajungem noi fericiti pe varf, acolo voluntarii se uita mirati la noi si ne intreaba pe unde am luat-o pentru ca am gresit drumul, a doua fata devansand-o din nou pe Ana. Marcajele au fost in general bune, dar au fost cateva portiuni in care ar fi mers sa fie mai apropiate - mi-am asumat asta, fiind prima editie era de asteptat. O sa revin mai tarziu asupra acestui aspect. Ana se enerveaza si mareste pace-ul, eu nu ma mai tin dupa ea pentru ca incepuse sa ma doara stomacul, am luat un gel la fiecare ora si combinatia cu oboseala n-a fost cea mai buna idee pentru stomacul meu. Cred ca mi-am sensibilizat stomacul de-a lungul timpului avand in vedere ca am mai tot alergat distante lungi, am facut iesiri lungi la munte cu putina mancare, in ultimul timp am suferit constant in alergarile lungi din cauza stomacului. Sau poate pur si simplu imbatranesc, acum 4-5 ani nu aveam nicio problema si chiar ma miram cand citeam ca un alergator de ultra trebuie sa aiba un stomac de fier. Si in cursa asta am avut mici probleme cu stomacul, dupa 6 ore am renuntat la geluri (deci am carat vreo 400 de grame inutil, vreo 12 geluri pe care nu le-am mai folosit) si am folosit doar glucoza si ciocolata din puncte. M-am mai ratacit un pic pe coborarea a doua, dar in general nu au mai fost probleme de orientare dupa asta. Noaptea a fost mai greu, dupa ce s-a luminat am scapat si de senzatia de oboseala continua si de gandurile de abandon. Primele ore totusi au trecut oribil de greu, din cauza oboselii.
De la km 35 pana la km 80 am mers singur, facand ceea ce stiu mai bine, si anume sa ma rog sa ma ajute Dumnezeu sa termin cu bine si sa fac calcule. Plecasem de acasa cu ideea ca pot face undeva in jur de 18-20 de ore. Mi-am dat seama rapid ca 18 e nerealist, mi-am reconfigurat pe la 20, iar dupa 45km am inceput sa ma gandesc ca de fapt o sa fac undeva spre 21. Estimasem ca fac 6 ore pe primii 45 de km, am facut aproape 7, asa ca am realizat ca e nerealist 18. Urmatoarea urcare avea 4km cu 1200 nivel - cred ca vreo 7 de fapt toata urcarea, am estimat bine ca voi face minim 2 ore si inca o ora jumate pe coborare, astfel incat insemna ca depasesc 10 ore pana la km 60, ori eu acasa imi estimasem 9 ore. Nu stiam ca urcarea va fi brutala. A fost grea, am reusit totusi sa depasesc niste oameni acolo, dar a fost lunga si usor usor incepea sa se faca zi, deci si cald... Aici am facut o mare greseala - nu mi-am luat suficienta apa. N-am fost atent ca nu e apa pe varf si mi-am luat doar 0.5 litri de apa si 0.5 litri de cola. Din fericire n-am ramas complet fara lichide, am rationalizat un pic pe final si am baut mai putin, dar imi ramasese doar cola si ma simteam deshidratat, voiam neaparat sa scap de gustul ala dulceag din gura si nu puteam. Pe portiunea respectiva m-am tot intersectat cu fata care a iesit pe 2 si mi-a dat un sfat pretios - dupa cativa km de coborare urma sa fie un izvor de unde puteam sa imi pun apa. Inca ceva, varful a fost iluzoriu, era o cruce mare si credeam ca s-a terminat urcarea, a urmat o coborare scurta apoi a mai venit inca o bucata de urcat... Am inceput sa cobor, de la deschidratare nu mai puteam alerga constant, dar salvarea a venit dupa cativa km, exact asa cum mi-a descris fata - urma o intersectie, faceai dreapta si in maxim 1 minut era si izvorul. Bucurie mare, mi-am umpluat ambele bidoane, i-am multumit lui Dumnezeu ca nu e izvorul secat (aparent exista si varianta asta) si am continuat sa alerg pana la km 60 unde era puteai lasa bagaj (dropbag) in caz ca voiai sa cari mai putin sau sa schimbi hainele. Eu am decis sa nu mai las dropbag ca sa nu pierd timp. Coborarea a fost lunga si plictisitoare, a semanat foarte mult cu cea de la Ciucas Ultra spre km 65 unde era dropbagul, aveam asa un deja vu. La punctul de la km 60 cred ca aratam cam rau ca un voluntar ma tot intreba daca nu vreau sa ma odihnesc un pic la umbra. Mi-am turnat niste apa in cap, am mancat ceva din post, am avut inclusiv un sandvis acolo (cam subtire totusi, ar fi mers macar o supa ceva, nu stiu daca n-au avut voie din cauza restrictiilor, oricum nu pot spune ca am suferit de foame dar mergea ceva cald). Am mai stat 2 minute si am plecat, depasindu-l acolo pe Adrian Toma, care a stat mai mult in punct. In fata mea am vazut ca era Alex Petrut, un tip puternic care a facut sub 100 de ore la Tor des Geants, asa ca m-am gandit ca sunt destul de bine in clasament. Pe urcarea spre Giumalau l-am tot vazut in fata mea dar n-am reusit sa il ajung. Urcarea a fost foarte lunga, a durat spre 3 ore, 12 km cu 1100+. A fost cald si din nou am fost cam deshidratat, am facut iar o mare greseala - am luat de data asta 1.5 litri de lichide, dar 0.5 litri erau cica isotonic, n-am idee ce era chestia aia, ceva roz/mov dar cu gust si miros oribil, am luat o gura si instant mi-a venit sa vomit asa ca n-am mai putut folosi bautura respectiva. Nici in cap n-am vrut sa imi torn, cola mi-am mai turnat in cap dar chestia aia mirosea prea rau si cred ca as fi vomitat. Deci iar am ramas cu un singur litru pentru aproape 3 ore de urcare in canicula (intre timp se facuse ora 11). Din fericire la jumatatea urcarii a inceput sa se racoreasca si sa bata vantul asa ca nu am mai avut probleme legate de canicula. Intre timp mi-am amintit un pasaj din Biblie, pe care mi-am promis ca il voi scrie aici daca reusesc sa termin cu bine, l-am cautat ulterior ca sa il reproduc exact - „Toate le pot întru Hristos, Cel ce mă întăreşte". E un pasaj care m-a ajutat de multe ori, chiar atunci cand credeam ca nu mai pot. Ca o paranteza, respect convingerile religioase ale tuturor oamenilor dar eu sunt crestin, aceasta este calea pe care am ales-o asa ca postarile mele au si aceasta latura, cu toate acestea nu vreau sa ma cert cu nimeni sau sa conving pe cineva, pentru ca pana la urma fiecare are dreptul sa creada ceea ce doreste. Pe mine crestinismul m-a ajutat de-a lungul vietii asa ca ma simt dator sa mentionez aceste aspecte . Era si un citat, "If you want to run, run a mile. If you want to experience a different life, run a marathon. If you want to talk to God, run an ultra.". In cazul meu chiar e adevarat :)
Am ajuns si pe Giumalau, intre timp l-am ajuns din urma pe Soveresan, un alt alergator bun, avea ceva probleme, il jenau pantalonii, mi-a zis ca si el a avut probleme de la isotonicul de la km 60. Pe varf n-am mai facut greseala si m-am hidratat corespunzator - o sticla de cola, una de apa si una de apa cu supradyn (am folosit cateva pliculete in cursa). Apropo de hidratare si echipamente - la un moment dat am tot purtat flaskuri - Salomon, Compressport, ce s-a putut. Am ajuns la concluzia ca nu merita, am cumparat o gramada si toate s-au spart, ba chiar unul de la CS mi s-a spart in timpul cursei la TDG in maxim 48 de ore. Poate le apucam eu prea tare cu dintii si se spargeau, dar am ajuns la concluzia ca mult mai ok sunt sticlele gen Gatorade - cu putin efort poti bea si din ele fara sa le scoti din rucsacul de alergare si pe deasupra nu se vor distruge daca le musti prea tare. Unde mai pui ca sunt 4 lei, nu 100. In fine, urmeaza o coborare de 10km, am reusit sa o alerg integral (ce e drept foarte incet, pe la 7/mie) cu toate ca eram obosit. Pe final m-am intalnit cu un ciobanesc destul de agresiv, a trebuit sa astept sa vina cei din spate, noroc ca avea un tip un aparat cu ultrasunete, s-a dovedit ca de fapt erau 3 caini ciobanesti destul de agresivi. Ca tot veni vorba, a fost a 4-a oara cand am dat de caini - s-a mai intamplat si la a doua coborare de pe Rarau, am trecut cu Ana pe langa ei dar nu ne-au facut nimic, alta data erau cu ciobanul si i-a tinut si a 3-a oara tot pe coborarea dinspre Giumalau, a trebuit sa ocolesc un pic traseul sa nu intru in caini, la sfatul unor persoane de acolo. Dupa coborare a urmat o portiune de plat care parea interminabila si incepusem sa ma ingrijorez ca m-am ratacit, marcajul era destul de rar, ce e drept era doar o poteca dar nu intelegeam de ce dureaza asa mult. De fapt eram eu rupt. Ajung intr-un final la km 80, vad ca urmeaza 12km cu 1200+. Pe drum dau de Claudiu Beletoiu si de Alex Petrut, Claudiu e si el un finisher TDG, practic eram 3 persoane care au participat la TDG (ce e drept eu n-am terminat), asa ca amuzament ordinea noastra in clasament a fost corespunzatoare performantei de la TDG - Alex a terminat pe 11, Claudiu pe 12, eu pe 13. Pe la jumatatea urcarii am dat de Ana care era destul de epuizata. Urcarea a fost horror, nu se mai termina, se vedea crucea de pe Giumalau ca o fata Morgana, nu se mai apropia.. Claudiu intre timp o luase in fata, Alex ramasese un pic in spate, intr-un final ajungem destul de epuizati pe varf. Desi am luat 3 sticle de 0.5, ramasesem fara apa pentru ca am folosit-o si sa imi torn in cap. Cam aveau dreptate organizatorii ca trebuie minim 1.5l de apa... Claudiu tocmai pleca atunci cand noi ajungeam. Intre timp vad ca Alex isi revenise si venea tare din spate. Pana la km 80 nu m-a interesat clasamentul, atunci am aflat de la Claudiu ca suntem in top 13, am ramas un pic surprins, credeam ca sunt cateva pozitii mai jos, mi-am dat seama ca au abandonat cativa din cei din fata mea.
Dupa ultima urcare pe Giumalau au inceput sa mi se termine resursele fizice si psihice, cumva ma setasem psihic ca mai e urcarea aia apoi coborare, dar n-a fost deloc adevarat, au mai fost aproape 1000 de metri de urcat de pe Giumalau pana la final, adica enorm pentru cineva obosit. Urmatoarea portiune scria ca are 6km cu 200+ si 700-, voluntarul ne spune ca e doar o coborare lunga. Nu i-am mai spus nimic, era clar ca 200+ nu inseamna doar coborare. Coborarea era tehnica si avea si bucati de urcare, iar la final, spre marea noastra bucurie, a urmat o urcare horror, cu panta foarte mare, cred ca doar aia avea 200+, in total cred ca am avut 300+ lejer pe portiunea respectiva. Ajungem la ultimul punct de control, pe Giumalau fusesem avertizati ca de acolo urmeaza "nici urcare, nici coborare, asa sa va distrati pe final, iar la final o urcare urata". Vedem ca scrie ca mai avem 550+ si ni se explica acolo ca toti sunt pe final. Nu prea ne vine sa credem, iar terenul care urmeaza nu e deloc prietenos - o gramada de fals plat in urcare sau chiar urcari scurte. Ne prinde si o ploaie torentiala intre timp, tot imi dorisem sa vina ploaia cand era cald, din pacate a venit cand nu mai era cald asa ca a trebuit sa imi pun geaca de ploaie, doar ca sa o scot dupa maxim 30 de minute. Incepusem sa il intreb obsesiv pe Claudiu ce kilometru ii arata pe ceas, mi se parea ca nu se mai termina, eram setat sa se termine cursa si urcarile si tot continuau. La un moment dat in sfarsit incepem sa coboram mai serios si ma gandesc eu ca nu se mai poate sa fie inca o urcare, deja urcasem destul. Ajungem la altitudinea finishului, ca sa ni se spuna ca mai e o urcare de 1.5km cu 500 nivel. Evident ca am innebunit un pic, creierul meu a refuzat sa mai coopereze asa ca am urcat cat de incet am putut, faceam pauze de 2-3 secunde la fiecare 10-20 de pasi. Am apreciat macar ca era scurta ca distanta si nu trebuia sa ma mai deplasez mult. Oribila urcarea, mi-a luat cam 40 de minute. Claudiu s-a distantat un pic pe urcare, eu am ajuns cu Ana pe varf, ma gandeam sa termin cu ea dar pana la urma am luat-o un pic in fata sa ii las momentul de glorie - a luptat incredibil pentru locul 1, foarte ambitioasa, chiar si cand era epuizata se tot uita in spate sa vada daca nu venea cineva. Cu maxim 200 de metri inainte sa termin aud ca il anunta organizatorii pe Claudiu, vin si eu, ma pun jos prima oara in ultimele 21 de ore si ma bucur de finish. Timp total - 20 de ore 45 de minute. Pentru mine a fost un timp bun si o cursa buna, chiar daca la secole distanta de timpii campionilor (13 ore si ceva), ceva de neconceput pentru mine. Pana spre cazare m-au apucat frisoanele, am tremurat pana am adormit, abia mai puteam sa merg, dar ce mai conta... A doua zi am aflat ca a terminat si Godza chiar cu 4 minute inainte de deadline, chiar m-am rugat sa termine si el, nu prea avea antrenament dar are ambitie mare, m-am bucurat ca a reusit. :)
Per total o cursa frumoasa, am apreciat ca au putut organiza o cursa in conditiile de fata. Pe viitor ar mai trebui lucrat un pic la marcaje, au fost in mare parte ok dar ar fi trebuit insistat mai bine pe cateva portiuni, mai ales daca se parcurg noaptea/ pe ceata. Si poate ar fi mers o supa/ niste paste la km 60, acuma nu stiu daca nu a fost deloc in plan sau nu s-a putut din cauza restrictiilor (mancare gatita, farfurii de unica folosinta, tacamuri, etc, mai greu de organizat). Din pacate multi caini, asta se intampla peste tot in tara si tot timpul ai un sentiment de nesiguranta cand mergi pe munte in Romania, nu e vorba de concursuri (ba chiar la concursuri e mai ok ca macar e multa lume). Am inteles ca ar fi fost sanse sa dam si de urs... In afara n-ai niciodata probleme din astea, dar imi asum ca aici nu se va modifica niciodata asta, ori accept sa alerg la risc/ cu spray cu piper la mine, ori plec in alti munti mai siguri, cine stie. Pana una alta, anul asta oricum nu mai am in plan nicio alergare montana lunga, vedem ce o mai fi la anu'.
Am ajuns si pe Giumalau, intre timp l-am ajuns din urma pe Soveresan, un alt alergator bun, avea ceva probleme, il jenau pantalonii, mi-a zis ca si el a avut probleme de la isotonicul de la km 60. Pe varf n-am mai facut greseala si m-am hidratat corespunzator - o sticla de cola, una de apa si una de apa cu supradyn (am folosit cateva pliculete in cursa). Apropo de hidratare si echipamente - la un moment dat am tot purtat flaskuri - Salomon, Compressport, ce s-a putut. Am ajuns la concluzia ca nu merita, am cumparat o gramada si toate s-au spart, ba chiar unul de la CS mi s-a spart in timpul cursei la TDG in maxim 48 de ore. Poate le apucam eu prea tare cu dintii si se spargeau, dar am ajuns la concluzia ca mult mai ok sunt sticlele gen Gatorade - cu putin efort poti bea si din ele fara sa le scoti din rucsacul de alergare si pe deasupra nu se vor distruge daca le musti prea tare. Unde mai pui ca sunt 4 lei, nu 100. In fine, urmeaza o coborare de 10km, am reusit sa o alerg integral (ce e drept foarte incet, pe la 7/mie) cu toate ca eram obosit. Pe final m-am intalnit cu un ciobanesc destul de agresiv, a trebuit sa astept sa vina cei din spate, noroc ca avea un tip un aparat cu ultrasunete, s-a dovedit ca de fapt erau 3 caini ciobanesti destul de agresivi. Ca tot veni vorba, a fost a 4-a oara cand am dat de caini - s-a mai intamplat si la a doua coborare de pe Rarau, am trecut cu Ana pe langa ei dar nu ne-au facut nimic, alta data erau cu ciobanul si i-a tinut si a 3-a oara tot pe coborarea dinspre Giumalau, a trebuit sa ocolesc un pic traseul sa nu intru in caini, la sfatul unor persoane de acolo. Dupa coborare a urmat o portiune de plat care parea interminabila si incepusem sa ma ingrijorez ca m-am ratacit, marcajul era destul de rar, ce e drept era doar o poteca dar nu intelegeam de ce dureaza asa mult. De fapt eram eu rupt. Ajung intr-un final la km 80, vad ca urmeaza 12km cu 1200+. Pe drum dau de Claudiu Beletoiu si de Alex Petrut, Claudiu e si el un finisher TDG, practic eram 3 persoane care au participat la TDG (ce e drept eu n-am terminat), asa ca amuzament ordinea noastra in clasament a fost corespunzatoare performantei de la TDG - Alex a terminat pe 11, Claudiu pe 12, eu pe 13. Pe la jumatatea urcarii am dat de Ana care era destul de epuizata. Urcarea a fost horror, nu se mai termina, se vedea crucea de pe Giumalau ca o fata Morgana, nu se mai apropia.. Claudiu intre timp o luase in fata, Alex ramasese un pic in spate, intr-un final ajungem destul de epuizati pe varf. Desi am luat 3 sticle de 0.5, ramasesem fara apa pentru ca am folosit-o si sa imi torn in cap. Cam aveau dreptate organizatorii ca trebuie minim 1.5l de apa... Claudiu tocmai pleca atunci cand noi ajungeam. Intre timp vad ca Alex isi revenise si venea tare din spate. Pana la km 80 nu m-a interesat clasamentul, atunci am aflat de la Claudiu ca suntem in top 13, am ramas un pic surprins, credeam ca sunt cateva pozitii mai jos, mi-am dat seama ca au abandonat cativa din cei din fata mea.
Dupa ultima urcare pe Giumalau au inceput sa mi se termine resursele fizice si psihice, cumva ma setasem psihic ca mai e urcarea aia apoi coborare, dar n-a fost deloc adevarat, au mai fost aproape 1000 de metri de urcat de pe Giumalau pana la final, adica enorm pentru cineva obosit. Urmatoarea portiune scria ca are 6km cu 200+ si 700-, voluntarul ne spune ca e doar o coborare lunga. Nu i-am mai spus nimic, era clar ca 200+ nu inseamna doar coborare. Coborarea era tehnica si avea si bucati de urcare, iar la final, spre marea noastra bucurie, a urmat o urcare horror, cu panta foarte mare, cred ca doar aia avea 200+, in total cred ca am avut 300+ lejer pe portiunea respectiva. Ajungem la ultimul punct de control, pe Giumalau fusesem avertizati ca de acolo urmeaza "nici urcare, nici coborare, asa sa va distrati pe final, iar la final o urcare urata". Vedem ca scrie ca mai avem 550+ si ni se explica acolo ca toti sunt pe final. Nu prea ne vine sa credem, iar terenul care urmeaza nu e deloc prietenos - o gramada de fals plat in urcare sau chiar urcari scurte. Ne prinde si o ploaie torentiala intre timp, tot imi dorisem sa vina ploaia cand era cald, din pacate a venit cand nu mai era cald asa ca a trebuit sa imi pun geaca de ploaie, doar ca sa o scot dupa maxim 30 de minute. Incepusem sa il intreb obsesiv pe Claudiu ce kilometru ii arata pe ceas, mi se parea ca nu se mai termina, eram setat sa se termine cursa si urcarile si tot continuau. La un moment dat in sfarsit incepem sa coboram mai serios si ma gandesc eu ca nu se mai poate sa fie inca o urcare, deja urcasem destul. Ajungem la altitudinea finishului, ca sa ni se spuna ca mai e o urcare de 1.5km cu 500 nivel. Evident ca am innebunit un pic, creierul meu a refuzat sa mai coopereze asa ca am urcat cat de incet am putut, faceam pauze de 2-3 secunde la fiecare 10-20 de pasi. Am apreciat macar ca era scurta ca distanta si nu trebuia sa ma mai deplasez mult. Oribila urcarea, mi-a luat cam 40 de minute. Claudiu s-a distantat un pic pe urcare, eu am ajuns cu Ana pe varf, ma gandeam sa termin cu ea dar pana la urma am luat-o un pic in fata sa ii las momentul de glorie - a luptat incredibil pentru locul 1, foarte ambitioasa, chiar si cand era epuizata se tot uita in spate sa vada daca nu venea cineva. Cu maxim 200 de metri inainte sa termin aud ca il anunta organizatorii pe Claudiu, vin si eu, ma pun jos prima oara in ultimele 21 de ore si ma bucur de finish. Timp total - 20 de ore 45 de minute. Pentru mine a fost un timp bun si o cursa buna, chiar daca la secole distanta de timpii campionilor (13 ore si ceva), ceva de neconceput pentru mine. Pana spre cazare m-au apucat frisoanele, am tremurat pana am adormit, abia mai puteam sa merg, dar ce mai conta... A doua zi am aflat ca a terminat si Godza chiar cu 4 minute inainte de deadline, chiar m-am rugat sa termine si el, nu prea avea antrenament dar are ambitie mare, m-am bucurat ca a reusit. :)
Per total o cursa frumoasa, am apreciat ca au putut organiza o cursa in conditiile de fata. Pe viitor ar mai trebui lucrat un pic la marcaje, au fost in mare parte ok dar ar fi trebuit insistat mai bine pe cateva portiuni, mai ales daca se parcurg noaptea/ pe ceata. Si poate ar fi mers o supa/ niste paste la km 60, acuma nu stiu daca nu a fost deloc in plan sau nu s-a putut din cauza restrictiilor (mancare gatita, farfurii de unica folosinta, tacamuri, etc, mai greu de organizat). Din pacate multi caini, asta se intampla peste tot in tara si tot timpul ai un sentiment de nesiguranta cand mergi pe munte in Romania, nu e vorba de concursuri (ba chiar la concursuri e mai ok ca macar e multa lume). Am inteles ca ar fi fost sanse sa dam si de urs... In afara n-ai niciodata probleme din astea, dar imi asum ca aici nu se va modifica niciodata asta, ori accept sa alerg la risc/ cu spray cu piper la mine, ori plec in alti munti mai siguri, cine stie. Pana una alta, anul asta oricum nu mai am in plan nicio alergare montana lunga, vedem ce o mai fi la anu'.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu